Curiozități: Elveția, țara buncărelor

Dacă va izbucni vreodată un război nuclear, Elveția e locul ideal în care să te afli. Țara este bine pregătită, având atât de multe buncăre anti-atomice încât să poată adăposti întreaga populație. Chiar legea elvețiană spune că fiecare cetățean trebuie să aibă loc într-un buncăr în clădirea în care locuiește sau într-una din apropiere.Armata elvețiană menține permanent bine aprovizionate și un alt tip de buncăre: cele de artilerie. S-ar putea totuși să nu le observi. Multe sunt situate în mijlocul satelor și orașelor, “deghizate” în case cochete, ca să nu “bată la ochi”.Primul buncăr militar a fost construit în Elveția, în anul 1886. În 1937, iminența războiului a creat nevoia pentru mai multe astfel de fortificații. Generalul Henri Guisan a supervizat construcția unor structuri de apărare impresionante în Alpi, așa-numită “Redută Națională”. La finalul războiului, în 1945, se estimează că Elveția cheltuise 10 miliarde de dolari în banii de astăzi pentru construcția de buncăre. S-au construit aproximativ 8000 de astfel de fortificații plus diverse alte structuri și obstacole pentru tancuri.Germania nazistă a renunțat să mai atace Elveția în Al Doilea Război Mondial. Operațiunea Tannenbaum (planul de cucerire al Elveției) nu a mai avut loc din trei motive: Elveția ar fi fost greu de cucerit din cauza reliefului muntos și miilor de fortificații; invazia Elveției ar fi fost foarte costisitoare; întreaga populație era înarmată și gata să ducă un război de gherilă cu invadatorii, bineînțeles folosindu-se și de buncăre.Armata elvețiană menține permanent bine aprovizionate și un alt tip de buncăre: cele de artilerie. S-ar putea totuși să nu le observi. Multe sunt situate în mijlocul satelor și orașelor, “deghizate” în case cochete, ca să nu “bată la ochi”.Primul buncăr militar a fost construit în Elveția, în anul 1886. În 1937, iminența războiului a creat nevoia pentru mai multe astfel de fortificații. Generalul Henri Guisan a supervizat construcția unor structuri de apărare impresionante în Alpi, așa-numită “Redută Națională”. La finalul războiului, în 1945, se estimează că Elveția cheltuise 10 miliarde de dolari în banii de astăzi pentru construcția de buncăre. S-au construit aproximativ 8000 de astfel de fortificații plus diverse alte structuri și obstacole pentru tancuri.Germania nazistă a renunțat să mai atace Elveția în Al Doilea Război Mondial. Operațiunea Tannenbaum (planul de cucerire al Elveției) nu a mai avut loc din trei motive: Elveția ar fi fost greu de cucerit din cauza reliefului muntos și miilor de fortificații; invazia Elveției ar fi fost foarte costisitoare; întreaga populație era înarmată și gata să ducă un război de gherilă cu invadatorii, bineînțeles folosindu-se și de buncăre.În 1963, în plin Război Rece, amenințarea nucleară a fost luată foarte în serios de elvețieni. Guvernul a hotărât atunci că fiecare cetățean trebuie să aibă loc într-un buncăr în caz de atac cu bombă atomică. S-a trecut din nou la construirea intensivă de buncăre. Mesajul oficial din anii ’60 era: “Neutralitatea nu protejează de radioactivitate”.În Elveția sunt în prezent mai mult de 300.000 de adăposturi în case private și mai mult de 5000, în clădiri publice. Toate acestea ar putea proteja aproape 9 milioane de oameni. Adăposturile civile pot fi folosite și în caz de dezastre naturale. Dar, mii de buncăre vechi sunt abandonate în pădurile Elveției și în munți, amintire a unor vremuri tulburi. O altă parte a lor a primit alte destinații, evident buncărele nefiind niciodată folosite pentru scopul original: au devenit hoteluri, centre de date, muzee, locuințe.