Teodora Tepes, pianista la conservatorul din Zürich: In muzica moderna nu ma regasesc
Daca v-ati gandit sa va indrumati copilul catre pian, puteti conta pe Teodora Tepes, o tanara pianista romanca, stabilita in Zurich. De ce o recomandam? Pentru ca este foarte talentata si asta nu o spunem doar noi. Dovada ii sta multimea de premii castigate de-a lungul timpului, dar si faptul ca studiaza la prestigiosul conservator din Zürich, Zürcher Hochschule der Künste, despre care se stie ca este una dintre cele mai riguroase scoli de muzica din Europa.
Teodora a absolvit Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucuresti si ulterior masterul in cadrul aceleiasi universitati. A sustinut recitaluri pe marile scene din Romania dar si din afara tarii. Pentru ca lista salilor in care a incantat publicul cu interpretarile sale este lunga, o sa mentionam doar cateva : Filarmonica George Enescu Bucuresti, Palatul Sutu Bucuresti, Muzeul George Enescu Bucuresti, Filaromonica din Ploiesti, Filarmonica din Iasi, Haifa – Israel, Lugano, Zurich. Pentru ca si Teodora Tepes este unul dintre acei romani stabiliti in Elvetia cu care ne mandrim, am decis sa o intervievam. A avut ce ne povesti. Toate in interviul de mai jos
De cat timp studiezi pianul? Cum a inceput povestea ta cu acest instrument?
Totul a inceput la varsta de 5 ani printr-o intamplare. Sora mea mai mare a fost cea care a inceput sa cante la pian, la indrumarea parintilor, insa nu s-a simtit atrasa de instrument. Pot sa spun ca a fost putin chinuita, nu ii placea, plangea si dupa 4 ani l-a abandonat. Insa, atunci cand ea mergea la pian, pe mine nu aveau in grija cui sa ma lase, asa ca mergeam amandoua. Eu stateam pe margine si admiram. A inceput sa ma fascineze. Si atunci, a venit totul natural. Imi placea si mi se parea ceva usor, placut, ma simteam bine cand cantam. Apoi am inceput sa studiez din ce in ce mai mult si m-am ghidat dupa o vorba a marelui George Enescu: 95% munca, 5% talent. Pe de alta parte, eu am avut si norocul de a fi indrumata de catre profesori exceptionali, atat la Conservatorul din Bucuresti cat si la Liceul de muzica George Enescu
Trairile pe care le avem, vibratiile, emotiile, ceva ce iese din tine, viziunea pe care o ai, toate se se reflecta in felul in care mangai clapele.
Ce inseamna acest 5 % talent? Sa presupunem ca amandoi am studiat la fel de mult, avem aceeasi partitura in fata si o cantam impecabil, fara greseala. Cu ce pot fi eu mai bun sau tu mai buna?
Uite, iti dau un exemplu. Am colegi aici la Zurich, de diferite nationalitati. Sunt studenti care studiaza aproape robotic, vin la 8 dimineata la studiu si pleaca seara la 8. Interpretarea lor este impecabila, insa, scuza-mi lipsa de modestie, noi romanii si in general cei ce venim din vestul Europei avem o anumita sensibilitate si asta se vede in interpretare. Trairile pe care le avem, vibratiile, emotiile, un acel ceva ce izvoraste din adancul sufletului tau, viziunea pe care o ai asupra frumosului, a vietii. Toate acestea se reflecta in felul in care canti. Restul e studiu.
Cum e sa fii masterand la Conservatorul din Zurich?
Trebuie sa admit ca totul se desfasoara intr-o exigenta maxima. Facand o comparatie cu ce se intampla in Romania unde daca mai gresesti pe undeva in vreo interpretare, profesorul roman este ingaduitor. Merge pe ideea : „A gresit, dar e foarte talentat, acceptam”. Pe cand in Elvetia…foarte improbabil sa gasesti o astfel de scuza.
Care sunt conditiile de admitere la Master? In ce consta examenul?
Masterul pe care il urmez eu este unul de Interpretare muzica de camera. Adica pian impreuna cu alte instrumente. Este un tip de Master care nu exista in Romania. In cazul meu, admiterea la scoala din Zurich a constat in aproximativ o ora de recital, cu un repertoriu impus de ei, piese diferite ca stil si de o dificultate ridicata, dar si o parte cu piese la alegere. Mai exact, consiliul examinator a cerut un program de pian solo recital si un program de piese camerale. Un examen destul de greu prin care ei doresc sa iti observe calitatile de pianist solo dar si de pianist partener pentru alte instrumente. La examenul de piese la alegere, am interpretat „Anotimpurile”, de Tchaikovsky. Imi place muzica ruseasca.
Ce muzica asculti?
Cand eram mai mica, ascultam foarte multa muzica clasica. Acum, am mai schimbat un pic registrul. Ascult Jazz, ascult si folclor. Chiar si muzica lautareasca veche. Romica Puceanu, Toni Iordache, Faramita Lambru, si altii. Imi plac foarte mult si romantele. In muzica moderna contemporana, nu ma regasesc. Eu sunt mai nostalgica, imi place muzica buna a anilor 60, 70, 80.
Cat dureaza Masterul la conservatorul din Zurich? Ce vei face dupa ce termini?
Dureaza doi ani. Buna intrebare. Vreau sa fac ceea ce isi doreste fiecare pianist adevarat. Adica sa cant in toate ipostazele in care isi desfasoara cariera un pianist bine format. Si mi-ar mai placea sa predau, in special copiilor. Sa transmit mai departe ceea ce am invatat eu, sa impartasesc din experianta mea si altora. Am cativa copii carora le predau si ma simt minunat cand fac asta. Pe langa faptul ca transmit ceva generatiilor ce vin, imi place sa petrec timp cu ei. Sa creez povesti pentru ei. Cunostintele teoretice le strecor sub forma de joaca, pentru a nu le strica bucuria de a canta. II invat cate un cantecel simplu iar ei se declara complet satisfacuti dupa ce reusesc sa il cante singuri. Bucuria de pe chipul lor e inegalabila, pentru mine este un imens sentiment de multumire interioara, este ceva inefabil.
Cei care doresc sa o contacteze pe Teodora, o pot gasi pe Facebook: Teodora Tepes
Interviu: Valeriu Morarescu
