Interviu cu Cristian Sima, „brokerul fugar”, rezident in Zürich: Din 30 de milioane de euro mai aveam doar două mii!

A fost supranumit „Broker-ul fugar”, a fost acuzat că a furat și nu a gestionat corect investițiile mai mici sau mai mari ale unor oameni celebri și puternici financiar din România. A fost ultragiat de presă și de unele persoane cu care a intrat în contact, i s-a pus eticheta de escroc și infractor, însă nimeni nu a contestat faptul că este o minte sclipitoare, o persoană extrem de inteligență.

Vorbim despre Cristian Sima, un broker celebru în România anilor 2000, un personaj cu o viață tumultuoasă, dar frumoasă, un matematician de elită și un om care a reușit să câștige și să piardă zeci de milioane de dolari pe marile burse mondiale. Locuiește la Zürich după ce și-a vândut casa din St. Moritz, este erudit, jovial, prietenos și aproape întotdeauna gata să povestească câteva dintre amintirile din tinerețea sa zbucuiumată. A și scris 3 cărți în care descrie o parte din viața lui, cărți care s-au vândut și încă se vând în număr mare și pe care le recomandăm celor care vor să afle câteva dintre matrapazlâcurile unor politicieni celebri din România.

Cristian Sima a acordat un interviu exclusiv publicației noastre, un interviu interesant pe care vă invităm să-l citiți, nu înainte de a vă lăsa mai jos linkul de unde puteți comanda cele 3 volume scrise de el. Merita!

www.cristiansima.ro/store/

Valeriu Morarescu: Domnule Sima, ce mai faceți? Cum vă simțiți în Zürich?
Cristian Sima:  Cum mă simt? Ca acasă 🙂 Am venit prima dată în Elveția în 1996. Au trecut mulți ani de atunci, așa că o pot considera a doua mea casă.

Valeriu Morarescu: Cu ce vă mai ocupați?
Cristian Sima:Cu ce știu mai bine. Bursă. Am fondat Celindra GmbH, investiții pe bursă. Există și un canal de Youtube unde împart opinii pentru acționarii existenți dar și pentru cei ce vor să intre în firmă. „Cristian Sima – Feed your greed” se numește canalul. Găsiți acolo toate informațiile de care aveți nevoie. 

Valeriu Morarescu: Știu că a trecut multă vreme de atunci, dar trebuie să va întreb. Cum ați simțit pierderea aia uriașă? Ce sentimente ați trăit?
Cristian Sima: Am trecut de la 30 de milioane de euro la două mii de euro. Mai trecusem prin pierderi dar nu în halul ăsta. Cum să se simtă? Imaginează-ți dacă poți! 🙂

Valeriu Morarescu: Am citit cărțile dumneavoastră si am sesizat că ați descris întâmplari care pun într o lumina total neplăcută câteva personaje importante, nume grele gen Călin P. Tăriceanu, Sorin Ovidiu Vântu, Radu Dimofte și alții. Nu v-ați temut vreodată? 
Cristian Sima: Hai sa iți spun ceva. Am fost în Piața Revoluției în 21 Decembrie 1989, am fost la Firenze în 1993 la Via Dei Georgofili când a explodat bomba pusă de mafia siciliană. Am fost în 1999 în cabina de la Crans Montana care s-a prăbușit din cauza furtunii de zăpadă. Am fost torturat și anchetat de securitate pentru ca am împărțit manifeste împotriva regimului comunist. Am scăpat din toate. Ce să mă mai sperie? Sau cine?

V.M.: Că tot a venit vorba de revoluție, ce ați făcut atunci?
Cristian Sima: Am fost primul om care a intrat în Televiziunea Română în 22 decembrie 1989. Locuiam foarte aproape, în demisolul unei vile de lângă televiziune. Împreună cu Toni Ionescu-(astăzi șeful Institutului Oncologic Pr. Dr. Alexandru Trestioreanu din București) și cu înca un amic, am fost în piață în 21 Decembrie până când au început să ne ude cu tunurile de apă. Faptul că eram uzi leoarcă in frigul ăla, ne-a convins să plecăm acasă și bine am făcut, pentru că imediat după ce am plecat au început să tragă în mulțime. Pe vremea aia eram asistent universitar la Politehnică, predam matematică la catedra profesorului Stănăsică. A două zi de dimineață, masă de oameni se îndrepta către televiziune. Noi locuind în zona și văzându-i ne-am îndreptat tot într-acolo. Am ajuns înaintea lor. Ne-am trezit întrebați de cineva de la poartă dacă suntem reprezentanții poporului, iar eu am răspuns „Da!”. Și așa am ajuns până la ușa studiolui 4. Am fost primii acolo, înainte să vină Caramitru sau Dinescu.   

V.M.:  De ce Mircea Dinescu? Cine îl invitase acolo? 
Cristian Sima: Întrebările astea mi le pun și astăzi.    

V.M.: Îl cunoașteți personal?
Cristian Sima: Da, am fost prieteni o bună bucată de vreme. Chiar i-am sponsorizat revista pe care o patrona atunci, Plai cu Boi. Vreo 20 000 de dolari a fost sponsorizarea, bani mulți pe vremea aia. Chiar sloganul pe care îl aveam la bursa mea – WBS București, era creat de Dinescu. Celebrul slogan „Vrei sa nu dormi liniștit? Investește pe Wall Street!”    

V.M.: Ați plecat in 90. Unde?
Cristian Sima: Nu știam nici eu exact unde plec. Voiam să plec. Aveam un bagaj cu câteva cămăși chinezești, prosoape chinezești si niște cărți. Am cunoscut întamplător în Bucuresti, un jurnalist italian care relata din România pentru RAI UNO și care îsi căuta o chirie. I-am spus că poate sta la mine pentru că eu voi pleca, iar el s-a oferit să-mi ofere în schimb numărul de telefon al mamei lui care locuia în Roma și care mă va ajuta să mă cazez și să mă integrez cumva. Așa am ajuns la Roma unde am constatat cu surprindere că mama jurnalistului era o contesa. Dumneai a fost foarte amabila și m-a ajutat să îmi găsesc și jobul de profesor de la Universitatea din Florența.     

V.M.:  Ce a urmat?
Cristian Sima: Vremuri frumoase! 🙂  In Aprilie 1994 aveam deja primul milion de dolari câștigat din bursă. M-am bucurat de timpurile alea. Am călătorit mult. Mă bucuram de libertatea după care tânjeam. Eram dornic să călătoresc. Am zburat cu Concorde la New York, am fost in Hong Kong, practic plecam în toate weekend-urile, unde voiam.   

V.M.: Cum v-ați pricopsit cu eticheta de „fugar”? Nu vă deranjează?
Cristian Sima: Imediat după ce firma mea WBS București a căzut, iar investițiile s-au prăbușit, am avut câteva conversații telefonice cu Radu Dimofte (n.r. – Dimofte este copilul din flori al temutului Ion Dincă). Într-una din zilele care au urmat, mă aștepta la ora 11 în holul hotelului Howard Johnson, împreună cu avocații lui, cu intenția de a mă convinge să semnez vânzarea tuturor proprietăților pe care le detineam în România și în afara. Nu aveam de gând să fac asta, deși i-am spus că ne vom întalni acolo la ora stabilită. În acea dimineață am cumpărat cu bani cash un bilet de avion către Zürich via Viena, mi-am aruncat cartela de la telefon și am plecat. La ora 9 eram in Zürich, am luat trenul din aeroport și am ajuns la casa mea din St. Moritz. Mai departe povestea e lungă. De aici titulatura de „broker fugar”. Nu mă deranjează deloc.

V.M.: Cum vedeți Romania în prezent și în viitorul apropiat?
Cristian Sima: Îmi vine în minte un exemplu. Fiică-mea a studiat la Lyceum Alpinum Zuoz, unul dintre cele mai bune licee din Elveția. Ei bine, o mână de voluntari de la liceul respectiv, inclusiv fii-mea, au strâns 300 de mii de franci pentru un spital din Țăndărei. Ce crezi că s-a întâmplat? Toți românii au furat cât au putut. Se intâmpla in 2014, cred. Elvețienii cumpărau aparatură medicală, paturi noi, saltele, românii le furau. Dezamăgitor. Așadar, daca nu schimbăm sistemul educațional, iar asta va dura minim 20 de ani, nu se va întampla nimic bun. România are conducătorii pe care îi merită. Ăsta e nivelul intelectual al populației. Populația votează și iese ceea ce vedem.

V.M.: Si daca nu va schimba nimeni educația, ce se va întalmpla? Ce se va alege de România?
Cristian Sima: Nimic. Vom fi o țară oarecare, fără valori, fără bani și lipsită de respectul celorlalte țări. Asta dacă nu vom avea așa… un moment de renaștere cum am mai avut noi in istoria țării. Ar putea veni. Eu incă sper…