Interviu cu remarcabila pianistă Mădălina Slav: „Avem nevoie de muzică pentru a ierta și pentru a iubi”

Mădălina Slav este o pianistă remarcabilă. Palmaresul ei este de-a dreptul impresionant, cuprinde numeroase premii prestigioase. Se poate mândri cu titlurile câștigate la concursuri renumite precum „Lira de Aur”, „Cântarea României”, „Franz Schubert” sau „San Bartolomeo al Mare”. Modul uimitor în care interpretează operele marilor compozitori și nu numai, i-a creat faima de care se bucură astăzi. Prin redările muzicale executate în maniera ei distinctă, plină de sensibilitate, a cucerit publicul din toate colțurile lumii, fie că vorbim de Europa, Australia, Statele Unite ale Americii sau Asia.

S-a născut la București și chiar dacă locuiește în Zürich de mulți ani, împreună cu soțul său violonistul Alexander Scherbakov și fiul lor de 12 ani, Mădălina se mândreste că este româncă. A absolvit Universitatea de Muzică din București la clasa legendarului Dan Grigore, motiv pentru care se consideră moștenitoarea fidelă a cunoștințelor și principiilor domniei sale. În ultimii ani, marea pianistă româncă, Mădălina Slav, și-a descoperit și talentul componistic, ceea ce i-a adus de asemenea multiple angajamente și apariții cu muzica sa originală. Prima compoziție a fost un aranjament original al imnului național „Deșteaptă-te, române!“. În prezent, lucrează la o compoziție inspirată de opera lui Tolstoi, Anna Karenina.

Vă invităm să o descoperiți, în interviul de mai jos pe reputata pianistă Mădălina Slav, nu înainte de va lansa invitația de a participa la concertul pe care îl va susține în data de 4 Februarie la St. Moritz. 

RoElveția: În curând vei concerta în St. Moritz împreună cu soțul tău de origine rusă. Ați alcătuit un program cu preponderență rusesc. Există un motiv pentru o asemenea alegere?
Mădălina Slav: Situația politică actuală și febra conflictelor care ne înconjoară au facut ca atât cultura rusească cât și mulți artiști de origine rusă să aibă mult de suferit. De la început am fost împotriva anulării culturii rusești și a valorilor noastre provenite din est. Repertoriile noastre au cuprins din totdeauna muzica slavă pe lângă cea europeană și nu vom șterge aceste capodopere din palmaresul nostru indiferent de situațiile conflictuale interstatale. Îți trebuie o anumită doză de curaj pentru a înfrunta valurile sociale și a lupta pentru principiile tale.

Și un pic de nebunie este necesară, căci fără aceste două caracteristici nu am putea urca pe scena. Cred că publicului în general i-au lipsit lucrările pline de ironie și neliniște din timpul perioadei socialiste, atunci când Rachmaninov scria din America în exil cea mai frumoasă muzică romantică, din dor pentru patria sa iar Schostakovich și Prokofiev scriau chiar din nucleul regimului comunist revoltându-se astfel prin muzica lor. La fel ca și ei, Kabalevski a scris lucrări de o subtilitate specifică acelui timp și din pacate nu prea sunt cunoscute. În programul nostru din 4 Februarie aducem în prim plan muzica sa împreună cu contemporanii și compatrioții săi de pretutindeni. Această muzică, mai mult decat oricând ar putea avea impactul dorit, deoarece reitereaza faptul că ne aflăm într-o cumpănă a realităților, in care suntem încercați de propria conștiință în ceea ce priveste valorile și rădăcinile noastre culturale.

RoElveția: Există o legătură între marele pianist Dan Grigore și preferința ta pentru literatura muzicii ruse?
Mădălina Slav: Clasele maestrului Dan Grigore erau întotdeauna pline de pilde și am învățat multă muzică în acei ani, din toate perioadele muzicii clasice, de la epoca barocului până la muzică modernă și contemporană. La lecții ne crea o atmosferă de masterclass, care aducea cu lecțiile lui Lev Naumov, căci el însuși a studiat la Sankt-Petersburg. Lecțiile noastre țineau de dimineață până seară târziu, ne ascultam unii pe alții și trebuia să fim întotdeauna pregătiți pentru a cânta în fața tuturor celorlalți colegi cu piesele de examen sau orice alte lucrări care trebuiau cântate la diferite audiții și concerte. Maestrul Dan Grigore a fost dintotdeauna un propagator al culturii și artei rusești iar exemplele literare pe care ni le dădea aveau un foarte mare impact asupra interpretării muzicii pe care o cântăm. Exact din acest motiv nu pot să șterg sau să îmi anulez amintirile și trăirile din studenție care sunt atât de prețioase. Timpul petrecut cu pianistul Dan Grigore m-a format așa cum sunt acum și nu știu unde aș fi astăzi dacă nu m-ar fi primit la clasa sa. Sunt recunoscătoare și am o admirație profundă pentru geniul și artă domniei sale, atât pe scenă cât și cu noi în sală de studiu, dându-ne o părticică din ființa sa în ambele ipostaze.

RoElveția: Pianistul Dan Grigore însă nu este singurul care ți-a trezit interesul pentru arta rusă. Soțul tău însuși este de origine rusă și chiar muzician ca tine. Ne poți povesti cum v-ați cunoscut?
Mădălina Slav: Tatăl soțului meu a concertat în trecut la București și la un moment dat, după terminarea conservatorului l-am rugat să mă asculte după una dintre aparițiile sale la Ateneul Român. Mi-a propus să îl urmez în Elveția pentru a studia cu el iar acolo l-am întâlnit pe fiul său. A fost dragoste la prima vedere și am fost nedespărțiți din acel moment. Studiem împreună, cântăm împreună, ne pregătim împreună pentru orice apariție, chiar dacă nu ne nimerim de fiecare dată împreună pe scenă. Cu el am învățat mult repertoriu internațional dar bineînțeles cu preponderență rusesc. El a trecut deasemenea prin literatura muzicală românească și astfel avem un palmares amplu de lucrări din toate stilurile și perioadele specifice muzicii clasice.

RoElveția: Nu vă este puțin teamă de reacția publicului său a oamenilor care au ales să anuleze cultura rusească?
Mădălina Slav: Tocmai faptul că nu suntem deja anulați prin alegerea acestui program ne dovedește că oamenii, cel puțin o parte din aceștia, au înțeles importanța moștenirii noastre culturale și că nimic din literatura muzicală scrisă nu are de a face cu acest conflict. Dacă ar fi să judecăm fiecare mișcare politică și fiecare decizie luată de lideri politici de pretutindeni prin a pedepsi arta, de mult nu am mai cânta, nu am mai dansa, nu am mai avea ce citi, nu am mai merge la teatru sau vizita muzee iar viața noastră ar fi mult mai săracă, și aici nu mă refer exclusiv la cultura rusească. Muzica lui Wagner de exemplu, a fost anulată de multe ori în trecut însă acum rezonează în sălile de concert și operele din întreaga lume. Muzica, poate mai mult decat oricare formă de artă are puterea de a sensibiliza și a trezi emoții care pot aduce bucurie sau tristețe, înțelepciune, pasiune, melancolie, sentimentul de datorie și multe alte trăiri de care noi oamenii avem nevoie pentru a ierta și pentru a iubi.

RoElveția: Este cumva această alegere de repertoriu un manifest împotriva sancțiunilor împotriva culturii ruse, care are de suferit din cauza războiului?
Mădălina Slav: Nicidecum. Noi nu încercăm să inițiem o revoluție și nu este intenția noastră de a fi parțiali. Una dintre cele mai respectate competiții, Concursul Ceaikovski a fost exclus din Federația Mondială a Competițiilor Muzicale Internaționale în Aprilie 2022 iar mulți dintre prietenii și cunoștințele noastre au fost încântați de acest lucru pe când noi credem că de fapt muzica unește oamenii și nu are menirea să creeze mai multe frontiere.

Dimpotrivă, cu multă grație și căldură am dori să reamintim publicului și colegilor noștri de branșă, care au refuzat să asculte sau să cânte muzica de origine rusească de acum exact doi ani, că arta nu are nimic de a face cu această operațiune.

RoElveția: De ce ați ales locația St. Moritz pentru următorul vostru concert?
Mădălina Slav: Stagiunea St. Moritz ne-a ales pe noi. Am mai concertat aici înainte și am susținut și un masterclass. Acest eveniment la sala de concerte Brigitte & Henri B. Meier în Laudinella are intrare gratuită și este susținut de organizația Blagomanz, Manz Privacy Hotels.

RoElveția: În afară de Kabalevsky, un concert atât de rar cântat dar foarte frumos, cu o a doua parte de o magie rară, mai sunt și alte surprize la care ar trebui să ne așteptăm pe data de 4 Februarie în Laudinella St. Moritz?
Mădălina Slav: Programul va cuprinde și lucrări de Prokofiev, Ceaikovski, Shostakovich, Rachmaninov, Mussorgski, Glazunov iar pe lângă acestea vom prezenta publicului și miniaturi din repertoriul internațional. Una dintre surprize este o compoziție originală proprie în prima audiție mondială, un extract din Fantezia după opera lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, o lucrare neoromantică scrisă într-o perioadă de zbucium și care înseamnă foarte mult pentru mine.

RoElveția: Ce proiecte viitoare ai în vedere? Ce ți-ai propus să realizezi în acest an?
Mădălina Slav: Momentan lucrez în paralel la două proiecte de suflet, două albume cu muzica originală proprie, unul dintre acestea fiind muzica inspirată din folclorul românesc tradițional iar cel de-al doilea inspirat de muzică sacră printre care se afla și rugăciunea Tatăl Nostru, piesa pentru voce și pian dedicată prietenei mele și cele mai frumoase voci din România, soprana Operei Naționale, Irina Iordachescu.

RoElveția: Cum te simți în Elveția? Ce înseamnă pentru tine această țară?
Mădălina Slav: Elveția este pentru mine un al doilea cămin, locul unde am ales să trăim și am fost dintotdeauna primiți frumos, atât în comunitate cât și pe scenă de către publicul elvețian. Aici l-am cunoscut pe soțul meu în 2001, la cursurile de maiestrie din Ftan iar fiul nostru s-a născut în cantonul Thurgau, unde am locuit o perioadă. Amandoi sunt cetățeni elvețieni. După reinterpretarea în varianta proprie a imnului Deșteaptă-te Române la Televiziunea Națională am reinterpretat în 2020 și Schweizer Psalm pentru Ambasadorul Elveției, Arthur Mattli într-un concert organizat la Sighișoara. Acest lucru dovedește desigur legătura mea strânsă cu tărâmul elvețian.

RoElveția: Ne poți spune din trecut, din copilăria ta, cum te-ai împrietenit cu pianul?
Mădălina Slav: Am făcut muzică dintotdeauna, de la 5 ani am fost parte din corul Allegreto, cu care am cântat pretutundeni prin țară și am avut multiple apariții, chiar și primul meu contact cu scena Ateneului Român. Atât dirijoarea corului cât și prietenul nostru de familie, maestrul compozitor Vasile Timis mi-au sfătuit părinții să încep studiul la un instrument. Din momentul în care am atins clapele pianului am simțit o conexiune cu sunetul produs și am rămas buni prieteni. De atunci am o ușurință de a mă împrieteni cu instrumentele pe care cânt prin toată lumea, fie că sunt pianine de studiu sau piane de concert. Trebuie să înțelegi atât capacitatea cât și limitele instrumentului pentru a te adapta și a te înțelege bine cu el deoarece dacă nu reacționează cum îți dorești, riști să refuze să colaboreze cu tine și atunci concertul este compromis și poate fi frustrant.

Interviu: Ana Milea