
Tudor Arghezi, ceasornicar și bijutier în Elveția
Tudor Arghezi s-a născut pe 21 mai 1880, la București. A avut o copilărie dificilă din cauza problemelor financiare și a fost nevoit să se întrețină singur. Ca elev, a obținut bani dând meditații iar la vârsta de 16 ani s-a angajat custode la o expoziție de pictură.
Pe nume sau real, Ion N.Theodorescu, a folosit pentru prima dată pseudonimul Tudor Arghezi între anii 1897-1899, când a început să publice poezii în reviste.
Atunci când avea 19 ani poetul a decis să se călugărească la Mănăstirea Cernica deoarece fata de care era îndrăgostit a murit iar el a suferit enorm. Cât timp a fost călugăr, Arghezi nu și-a întrerupt activitatea literară și a continuat să scrie. În cele din urmă, poetul nu s-a regăsit în straiele bisericești și a plecat în Franța.
În anul 1905, la Paris, se naște primul copil al lui Tudor Arghezi, în urma unei legături amoroase cu Constanța Zissu. Din Franța, poetul a ajuns în Elveția și a incercat să urmeze cursurile Universității Catolice din Fribourg, însă fără succes deoarece nu avea examenul de bacalaureat. O perioadă a stat la Mănăstirea Cordelierilor din Elveția, unde i s-a propus chiar să treacă la catolicism, însă poetul nu a acceptat. Pentru a își câștiga existența a lucrat ca bijutier și ceasornicar în Elveția.
Ulterior, în 1912 Arghezi a revenit în România și a lucrat ca gazetar. 15 ani mai târziu, la vârsta de 47 de ani, poetul își publica primul său volum de versuri, intitulat “Cuvinte potrivite”.
Din cauza articolelor publicate în diverse ziare și reviste Arghezi a fost arestat de mai multe ori din motive politice. Mai mult, a riscat chiar să fie trimis într-un lagăr de exterminare german sau de a fi asasinat de Gestapo. Cu ajutorul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în 1952 Arghezi a început să fie reabilitat.
Poetul a murit pe 14 iulie 1967 iar volumele de poezii “Cuvinte potrivite” și “Flori de mucigai” sunt considerate pietre de temelie ale literaturii din România.
Sursa foto: wikipedia