
Dr. Gastroenterolog Georgiana Mănăilă: Mănânci cu măsură, îți prelungești viața!
Dacă cumva încă nu știți cine este Georgiana Mănăilă (Tutuian), o să vă informăm noi. Este medic gastroenterolog și profesează în partea franceză a Elveției din anul 2022. Foarte important de menționat este faptul că imbină cu succes profesia de medic cu cea de… muzician, mai exact este interpretă de muzică folclorică și nu una oarecare.
La o simplă căutare pe Youtube veți găsi o mulțime de clipuri care conțin interpretarile sale fabuloase. A cântat cu celebra trupă “Subcarpați”, a absolvit liceul de muzică Dinu Lipatti din București, a fost olimpică națională la teoria muzicii iar lista cu totalitatea însușirilor sale admirabile este foarte lungă. Să ai succes în două domenii diferite nu e ceva ce poate fi trecut cu vederea, în concluzie bucuria de a realiza un interviu Dr. Georgiana Manaila Tutuian, a fost mare.
Vă invităm și pe dumneavoastră să o descoperiți, merită!
RoElveția: Ce „vânt” v-a adus în Elveția? Povestiți-ne, vă rugăm, de ce ați ales această țară, cât de mult ați cântărit, când ați ajuns, etc?
Dr. Georgiana Mănăilă: Elveția nu a fost o alegere foarte conștientă. Multă vreme pentru mine Elveția a fost o țară mică undeva în Europa unde oamenii au ciocolată și ceasuri bune, dar nu m-am gândit niciodată că într-o zi va deveni acasă. M-am căsătorit, iar soțul fiind de foarte multă vreme aici, deja cetățean elvețian, decizia a fost clară, așa că se fac deja doi ani jumătate de când locuiesc aici. Nu mă așteptam la nimic inițial, neștiind nimic despre sistemul de aici, am fost puțin “cu capul înainte”, cum ar zice înțelepciunea populară. Nu îmi pare rău acum, deși inițial mi-a fost greu, fiind obișnuită cu mai multă libertate socială (dacă pot să o numesc așa), însă pe de altă parte, odată ce te obișnuiești, începi să apreciezi previzibilitatea.
RoElveția: Ce diferențe sesizați între sistemul medical elvețian și cel românesc? Ce e bine sau rău pe de o parte și de alta?
Dr. Georgiana Mănăilă: Diferențele sunt enorme. De mentalitate, iar de aici pornește totul. Sistemul medical românesc este social, fiecare după puteri, fiecare după nevoi. În România odată asigurat, îți plătești lunar asigurarea și ai (teoretic) acces la orice în spitalele publice. Practic știți și voi, în funcție de locuri. Asta dacă vrei să mergi pentru că și condițiile sunt, să le spunem, variabile. Există spitale și spitale. Dar medicii români sunt extrem de bine pregătiți, se descurcă în orice situație și într-un final cam ai parte de îngrijirea de care ai nevoie, chiar dacă în condiții (să le numesc într-un mod diplomat) «suboptimale» uneori. Oamenii se plâng de mâncare, de curațenie, de spitale nerenovate. Dar dacă ai nevoie de un CT, sau ai nevoie de o operație, de principiu, ajungi să o poți obține. În Elveția nu există probleme din astea însă la costurile lunare care există pentru asigurări, înțeleg de ce nu există. Spitalele arată bine, mâncare, aparatură, tot ce trebuie. Însă este sistemul bazat pe franciza în care plătești destul de mult, asigurarile nepreluând costurile decat după depășirea francizei și nici măcar așa integral. Iar medicii sunt de import. Mulți dintre ei. Pentru că elvețienii nu își pot forma suficienți medici. Ideal ar fi un sistem mixt insă așa ceva nu există. Dacă aș putea să aleg, l-aș alege totuși pe cel elvețian pentru că este mai sustenabil. Modul în care se desfășoară lucrurile acum în România (comparabil cu Franța de altfel din punct de vedere al mentalitații) nu este un sistem care să dureze iar în timp mi-e teamă de un colaps.
RoElveția: Când ați decis că vreți să deveniți medic? De ce?
Dr. Georgiana Mănăilă: Cam prin clasa a 3-a când făceam colaje din reviste cu tot felul de tratamente naturiste. Ulterior mama mea a avut o mare influență în alegerea carierei. Totuși spre finalul clasei a XII-a am vrut să renunț la ideea de a deveni medic. Asta pentru că în liceu am avut parte de o doamnă profesoară de muzică extraordinară, doamna prof. Popa Carmen (pe care o salut și o îmbrățișez) care mi-a schimbat de tot viziunea. Am terminat olimpică națională în clasa a XII-a la teoria muzicii, lucru care îmi asigura intrarea fără examen la Conservatorul de Muzică. Dar pentru că deja făcusem în paralel un an de chimie (doar meditații, la școală nemaifăcand această materie) și pentru că învățasem deja tot manualul de clasa XI-a de anatomie care era cerut la admitere, am zis să încerc totuși la medicină. Speram să nu intru, sincer. Dar am intrat. La buget. Am decis să continui acolo iar primul an a fost crunt. De pe holurile liceului de muzică unde se auzeau permanent sunete de instrumente și de la colegii joviali și mereu puși pe glume cu un stil de viață așa «easy going», am ajuns într-o atmosferă în care marea majoritate dintre colegi mi se părea că duc pământul pe umeri, încruntați, unii poate ușor aroganți, atotștiutori. Nu am avut prea mulți prieteni prin facultate și n-am fost niciodată la vreo petrecere de «mediciniști». Am întâlnit însă printre ei și câțiva oameni cu care am rămas în relații bune.
RoElveția: Ce v-a influențat în alegerea gastroenterologiei ca specializare?
Dr. Georgiana Mănăilă: Inițial luasem dermatologia. Voiam sa fac ceva mai de nișă, însă prima lună a fost o dezamagire pură. Am fost uimită de cât de importantă era componenta estetică (eu așteptând să văd în loc multă fiziopatologie). Injectare de buze, tratamente de riduri, chestii pe care eu le-am cam tratat întotdeauna cu superficialitate pentru că nu pentru asta am facut medicina. Respect oamenii care fac asta, a nu se intelege greșit (componenta estetică fiind importantă în încrederea de sine) însă trebuie să faci ceva în care crezi, să simți că faci ceva care contează. Iar eu nu m-aș fi văzut niciodată să fac așa ceva cu convingere. Tatăl meu a avut poate o mare componentă în această atitudine, el având mereu grijă să-mi aducă aminte importanta esenței și nu a formei. Ca dovada că astazi nu am complexe din punct de vedere fizic. Ai buze mici sau riduri, bravo, asta ești și învață să faci din ele un atu. Revenind la gastroenterologie, după o lună de dermatologie am zis clar, schimbare de macaz. Inițial mă gândeam să continui cu medicina internă însă fiind atât de vastă, m-am gândit că nu voi putea să o cuprind niciodată în profunzime. Fiind pasionată și citind mult și despre nutriție, am decis sa rămân la gastroenterologie.

RoElveția: Sunteți și o solistă remarcabilă. Ați studiat pianul și ați absolvit Dinu Lipatti. Ce vă place mai mult? Muzica sau medicina? E vreo legătură între ele?
Dr. Georgiana Mănăilă: O perioadă le-am îmbinat (în facultate când cântam la nunți și mergeam la concertele cu Subcarpați). Odată cu mutarea în Elveția, este mult mai complicat să le fac pe amândouă pentru că medicina aici este foarte solicitantă din punct de vedere al orelor de muncă. Acum mai cânt rar la evenimente (nunți prin România) și mă mai aude lumea la Radio (tot în România). Muzica e ceva cu care te naști, nici n-am cum să o compar cu ceva învățat precum medicina. Imi place ceea ce trebuie să fac. Mă adaptez. Dar profit mereu de ocazia de a cânta, atât cât pot.
RoElveția: Ce sfaturi ne dați care ne ar putea ajuta să ne ferim de afecțiuni ce țin de Gastroenterologie?
Dr. Georgiana Mănăilă: Aici este greu să răspund în mai puțin de câteva sute de pagini. Depinde foarte mult de la om la om, de la situație la situație. Dar ca să fac o generalizare, o să fac iar referință la înțelepciunea populară care spune că omul își sapă groapa cu lingura. Cred că mâncatul cu măsură și chiar senzația de foame prelungesc viața. Evitați kilogramele în plus, tutunul și mâncați doar ce crește natural. Nu există copac sau plantă în care să crească vata de zahăr, de exemplu. Nu crește din pământ, atunci e mai puțin bună pentru organism. E cel mai simplu mod de a tria mancarea. A evita tot ce necesită rafinare.
