Antonia Scutaru, una dintre cele mai talentate actrițe ale noii generații, despre teatru și film

Antonia Scutaru este o tânără actriță foarte talentată. Absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, Antonia a avut deja experiențe remarcabile, inclusiv o colaborare la Opera din Geneva cu un mare regizor italian. În prezent, Antonia poate fi urmărită în serialul „Groapa”, unde dă viață Iolandei, nepoata cea mică a familiei Vlahu. Primul sezon al producției a fost un succes, iar cel de-al doilea a avut recent premiera, promițând povești și mai intense.

RoElveția: Cum a început povestea ta cu actoria? A existat un moment care ți-a confirmat ca acesta este drumul tău?

Antonia Scutaru: Mama mi-a povestit că nu-şi aduce aminte să fi răspuns vreodată altceva la întrebarea “ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Eu însă, îmi aduc aminte că după ce-am zis “actriță” au urmat niște ani buni în care am alterat între toate meseriile din lume și nimic. Am ales într-un final actoria pentru că-mi permitea, într-o singură viață, să fac foarte multe…. Și, de fapt, nici măcar nu a fost atât de gândită alegerea asta. Intuitiv, am ales singurul lucru care știam că mă poate face prezentă sută la sută, că-mi poate concentra mintea, ca mă poate face să mă ascult mai bine. N-a fost o decizie grea să aleg drumul ăsta dar, pe parcurs, am descoperit că nu-i placată cu aur strada, nu e soare mereu și nu “umblă câinii cu covrigi în coadă “.

RoElveția: Care este rolul care te-a marcat cel mai tare până acum?

Antonia Scutaru: Majoritatea rolurilor la care am lucrat au lăsat semne şi aş putea desface fiecare proiect în parte menționând diversele moduri în care m-au marcat, însă, unul dintre cele mai recente, este rolul logodnicii din “Nunta însângerată” de Federico Garcia Lorca. Am jucat în sfârșit ceva ce se întâlnește unu la unu cu valorile mele de acum pentru ca până acum am fost distribuită pe personaje pentru care vârsta de joc era mult mai mică.
Am lucrat în teatrul din Piatra Neamț cu regizorul Vlad Trifaş în vara din 2025 timp de 2 luni la un proiect care a bifat, în premieră, și primul meu rol principal din teatru. Am fost obișnuită, până acum, să fiu distribuită pe o anumită tipologie care, de obicei, ca vârstă de joc, se încadra în adolescență. Logodnica lui Lorca, în primă fază, poate părea că păstrează ceva din confuzia aia copilărească dar, în realitate, momentul de cumpănă expus în piesă întrupează o dramă care a rezonat în mine de la prima citire: lupta unei femei de a transcede tiparele și de a-și clarifica deciziile. Ce a fost diferit față de celelalte proiecte? În primul rând, pentru acest proiect, m-am izolat în Piatra Neamț- un oraș liniștit, un teren numai bun pentru creație artistică. În al doilea rând, aici mă exprim metaforic, am vorbit aceeași limbă cu regizorul. Am savurat referințele lui Vlad legate de construcția acestui rol, am lucrat împreună niște ore bune și intense la conturarea acestui personaj în așa fel încât eu să încap perfect în acest contur.
N-aş putea să explic mai specific de atât cât de marcant a fost pentru mine contextul, tipul de lucru, textul, șamd… E o meserie care te bagă, dacă ești norocos, într-o stare de imponderabilitate foarte grea de explicat şi extrem de rar de trăit.

RoElveția: Cum ai trăit experiența filmărilor pentru “Groapa”?

Antonia Scutaru: Sezonul 1 pentru mine a fost haos. Era de parcă mă trezisem într-o dimineață într-o țară a cărei limbă n-o auzisem până atunci. Am învățat mult. Nu am făcut niciun curs de film la facultate. Pentru mine toți termenii ăia erau străini. Intrebam în continuu de lucruri care acum mi se par la mintea cocoșului. A fost mult și plăcut. Prima mea experiență cu camera a fost la “Groapa”-un serial ProTv. Sunt recunoscătoare că fac parte dintr-un cast atât de valoros: Marius Manole, Monica Bârlădeanu, Tudor Istodor, Dana Rogoz, Maria Buză, Daniel Nuță, Denis Hanganu, Teona Stavarachi, Ioana Brumaru, Andrei Bănuță… şi nu numai. Sunt recunoscătoare și pentru faptul că fac parte din acest cast care e al unei producții ProTv.
La sezonul 2 deja-mi părea totul mai familiar. M-am bucurat să-mi revăd colegii, au venit oameni noi în echipă din spatele camerelor, am legat alte relații frumoase… Scriind îmi dau seama că eu sunt cea mai mică. Toți oamenii ăștia cu care lucrez sunt mai mari decât mine. Poate de-asta sunt și atât de fascinată de toată echipa. Pentru că experiența lor îmi conferă un orizont bogat de perspective și cunoștințe semnificative.

RoElveția: Relațiile dintre actori sunt extrem de importante pe platourile de filmare. Cum ai descrie starea de spirit dintre tine și colegii tăi de platou?

Antonia Scutaru: În teatru tot cresc de 10 ani și, pentru mine, e un teren propice pentru evoluție, însă, de puțin timp, am luat și contactul cu camera și, recunosc, mi-ar plăcea să acumulez mai multă experiență în film. La final de an, pentru 2026, într-adevăr, îmi doresc să fac mai mult film.

RoElveția: Ai lucrat timp de o săptămână în Geneva alături de un regizor italian renumit. Cum ai ajuns în acel proiect?

Antonia Scutaru: Împreună cu doi prieteni artiști (Leonard Chinac-actor, Diana Mihalașcu-regizoare) am scris un mail, o scrisoare de intenție, la finalul căreia am atașat niște poze. Am luat o listă cu toate instituțiile prestigioase din Europa și cu toți artiștii pe care îi admiram: Xavier Dolan, Eugenio Barba, Ariane Mnouchkine, Dimitris Papaioannou, Gaspar Noé…
Îmi amintesc că speranța asta pe care o aveam, că cineva va răspunde la mail, era bazată pe fondul unei discuții din cadrul Galei Hop cu Aura Corbeanu. Ea mi-a povestit prima dată despre ce fel de finanțări putem accesa, noi, tinerii artiști pentru astfel de întâlniri de networking.
Ni s-a răspuns și au urmat 6 luni pline de birocrație în care am tot ținut corespondența cu Opera din Geneva. Totuși, cred că nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat fără ajutorul managerei mele, Aprilia Ivănescu.

RoElveția: Ce ți-a plăcut cel mai mult în Elveția?

Antonia Scutaru: Am stat in Geneva o săptămână. M-am simțit ca acasă pentru că m-am cazat în red area deci mă culcam și mă trezeam cu limba română la geam. Să nu se interpreteze greșit: mie mi-a plăcut mult asta și in special zona asta a orașului care prindea viața pe timp de noapte. Din păcate sau din fericire n-am putut să mă bucur de nopțile astea pentru că altul a fost scopul meu în Elveția. Trebuie să menționez neapărat despre curățenia orașului și despre diversitatea lingvistică și de rase. De asemenea mi-au fugit ochii după ciocolată și după italienii de acolo, recunosc.

RoElveția: Ce urmează pentru tine? Există noi proiecte despre care poți să ne povestești?

Antonia Scutaru: Am scos prima bulevardieră, în care joc cu actrița Carmen Tanase- “Eu dau banul, eu fac legea” la Sala Luceafarul, regia Răzvan Oprea. Pe 19, 20, 21 decembrie, în București,
la Teatrul Metropolis, va avea loc premiera primului muzical în care joc-“Meciul de handbal” în regia lui Gabriel Sandu. Pe lângă asta, scriu deja la al doilea meu text care sper că va apărea undeva spre finalul anului următor și pregătesc, în paralel, un proiect personal, alături de câțiva muzicieni tineri, de care sunt foarte entuziasmată. Am confirmat deja un proiect în teatru pentru 2026 și caut, în continuare, să-mi extind granițele. Vânez și aștept să găsesc încă o experiență de tip Castellucci. Voi menține constant contactul cu artiștii din străinătate, aștept cu mare drag sezonul 3 pentru serialul “Groapa” însă, probabil ce aștept cel mai tare să se întâmple la anul, după cum am zis și mai sus, este debutul meu în lungmetraj. 

RoElveția: Ce înseamnă succesul pentru tine acum, la început de drum?

Antonia Scutaru: Din punct de vedere profesional, văd succesul ca pe un cumul de întâlniri valoroase. Asta îmi doresc și asta aștept să se întâmple în continuare. Am liste lungi cu oameni cu care mi-ar plăcea să lucrez, de la care vreau să învăț şi oameni pe care tânjesc să-i urmăresc lucrând. Sper să am norocul de a bifa și lungi lista despre care vorbesc.